Paleoconservatorismul - ecouri ale Americii traditionale

de Ion Josan

Imaginea conservatorului american modern este asociata de cele mai multe ori cu politica regimului Bush si cu miscarea neoconsevatoare. E firesc sa fie asa din moment ce vocea lor a avut cel mai mare impact asupra societatii americane, reusind sa obtina sprijinul unei mari parti a cetatenilor americani pentru actiuni foarte criticate de opinia publica internationala, precum razboiul din Irak si Afganistan.

Daca vrem insa sa intelegem cu adevarat ce inseamna conservatorismul american si care sunt principiile sale de temelie, trebuie sa privim dincolo de cele doua administratii Bush, trebuie sa privim in trecut, spre inceputurile istoriei Statelor Unite. Miscarea paleoconservatoare si-a asumat retrospectiunea, si-a asumat originile conservatorismului si sarcina de-a pastra aceasta mostenire.

Paleoconservatorismul a aparut ca miscare politica spre sfarsitul ‘Razboiului Rece’ dorind sa devina o alternativa in raport cu neoconservatorismul pe care il considera o tradare a principiilor primilor conservatori americani, “parintii fondatori” ai natiunii. Samuel Francis scria: “Paleoconservatorismul contemporan s-a dezvoltat ca o reactie impotriva a trei curente din dreapta americana din timpul administratiei Reagan. In primul rand a fost reactie fata de dorinta de dominatie a neoconservatorilor, fosti liberali care nu numai ca aveau pretentia ca viziunea lor asupra ideologiei si retoricii conservatoare prevala asupra celei a vechilor conservatori, dar insista ca echipa lor sa primeasca recompensa functiilor si a conducerii, echipei vechilor conservatori ne mai ramanandu-i practic nimic”.

Cel care a folosit pentru prima data termenul de “paleoconservator” a fost dr. Paul Gottfried, socotit de multi ca fiind parintele fondator al miscarii. Gottfried este profesor de stiinte umaniste la colegiul Elizabethown din Pennsylvania si unul dintre cei mai influenti paleoconi. El a publicat 12 lucrari legate de miscarea conservatoare, influentand personaje precum Richard Nixon, Ron Paul sau Pat Buchanan.


Era limpede ca in cadrul dreptei americane o voce incerca din rasputeri sa le acopere pe celelalte, dand astfel impresia ca doar ea ar avea ceva de spus. In scurt timp au ajuns sa dea directia in dreapta americana. Fiind sprijiniti economic de numerosi oameni de afaceri, au dispus de o buna reflectare mediatica, intelectualii neocoservatori isi puteau expune parerile in principalele publicatii americane fara mari probleme.

Paleoconservatorismul a reusit cu greu sa fie o prezenta constanta in cadrul mediei americane si asta nu doar din cauza resurselor financiare reduse cat a tipului de mesaj uzitat. Miscarea paleoconservatorilor nu a avut niciodata un caracter populist, mesajul lor nu se potrivea marii mase insetate de castig rapid si prosperitate. Ceea ce transmiteau ei americanilor era un set de valori morale, niste norme care aveau ca scop in primul rand salvarea spiritului american si nu doar a bunastarii materiale.


Ideile paloconservatorilor trebuiau propagate in societatea americana, constiintele adormite ale cetatenilor trebuiau trezite, era nevoie de o presa cu caracter paleoconservator, de reviste si publicatii care sa-si castige renume in media americana si care sa fie asociate direct cu miscarea conservator-traditionalista a paleoconilor. In anii 70 ia nastere “The Rockford Institute” un think-tank paleconservator care va ajunge foarte cunoscut in presa americana prin revista "Chronicle", devenita in scurt timp o publicatie puternica ce va milita impotriva globalismului si a interventionismului, dorind sa pastreze un conservatorism traditional capabil sa ofere americanilor o alternativa. Revista a influentat puternic viziunea politica a lui Pat Buchanan si i-a sustinut intens candidatura pentru prezidentialele din 1992 si 1996.

Pentru conservatorii traditionali, sudul Statelor Unite reprezenta un spatiu in care traditia culturala de origine europeana se pastrase cel mai bine, morala crestina si valorile familiei stateau la baza organizarii societatilor locale. In viziunea conservatorismului traditional american, respectarea autonomiilor locale si a drepturilor statelor in raport cu centrul era imperios necesara, fiind singura modalitate prin care aceste comunitati isi puteau pastra specificul socio-cultural, iar o comunitate mandra de trecutul si mostenirea sa insemna o comunitate puternica. America conservatorilor tratitionalisti, a paleoconservatorilor se dorea o natiune puternica prin comunitati locale, nu prin centru.

Jose Ortega Y Gasset scria in celebra sa carte ‘Revolta Maselor’: “Statul nu este ca hoarda sau ca tribul ori ca alte societati intemeiate pe consangvinitate si pe care Natura se insarcineaza sa le stabileasca fara o colaborare cu efortul uman. Dimpotriva, statul incepe cand omul se straduieste sa evadeze din societatea nativa careia ii apartine prin sange. Si cine spune sange mai spune de asemenea orice alt principiu natural: de exemplu, limba. La origine, statul consta in amestecul de sange si de limbi. El reprezinta depasirea oricarei societati naturale. Este metis si plurilingv”. Paleoconservatorii incearca sa sfideze aceasta definitie a statului, caci pentru ei statul nu e altceva decat un arbitru intre comunitatile plurilingve, plurietnice pe care nu incearca sa le metiseze. Statul federal paleocon nu isi pune problema de a distruge ceva spre a-si spori puterea. Statul paleoconservator e un stat minimal si asta tocmai pentru a nu crea structuri artificiale care sa-l indeparteze pe individ de natura sa. Paleoconii sunt de parere ca natura umana este limitata, finita si deci, avand in vedere acest fapt, orice incercare de a transpune sisteme utopice gandite de om in realitate e sortita din start esecului. Pentru ei, aceasta finitudine nu este privita ca fiind ceva ce trebuie combatut sau depasit. Lupta impotriva propriei naturi neputand duce catre nimic, ei si-o asuma incercand o modalitate de coexistenta cu ea.


Paleoconservatorii doreau o revenire la “America profunda” indisolubil legata de crestinism si de originile vest-europene ale fondatorilor ei. Adevarata America nu putea in viziunea lor sa renasca fara o familie crestina puternica care sa creeze comunitati solide, strans legate prin sange, obiceiuri si religie.

Prin opozitie, America neoconservatorilor se dorea stapana lumii, o exportatoare a democratiei prin orice mijloace, diferentele dintre marile culturi ale lumii fiind considerate insignifiante, iar modelul american era socotit ca fiind ultima binefacere ce putea fi adusa omenirii. Cine nu accepta acest soi de ‘Pax americana’ trebuia sa suporte consecintele.

Pentru paloconservatori insa America este o republica, nu un imperiu. Ei dau exemplul Romei care si-a gasit sfarsitul din cauza expansiunii necugetate si a permanentelor conflicte militare. Republica paleoconservatorilor nu isi are menirea in a impune altora punctele sale de vedere, ci in a-si prezerva esenta si compozitia sa distincta. Problema apartenentei la comunitate nu are pentru paleoconi atat de mult o valoare juridica, cat una organica,

Pat Buchanan compara interventionismul american cu doctrina Brejnev prin care Moscova isi lua dreptul de a interveni pentru a salva comunismul in orice natiune unde acesta fusese impus, singura diferenta fiind ca acum pretextul interventiei era pastrarea democratiei. America asumata de paleoconi nu se dorea a fi un nou tiran mondial, caci sub pretextul apararii democratiei puteau fi legitimate pana si cele mai nedemocratice actiuni. Un exemplu elocvent este ‘Patriot Act-ul’ emis in administratia Bush, document prin care o serie de drepturi cetatenesti erau suprimate sub pretextul protejarii sigurantei americane.


Miscarea paleoconservatoare pare sa-si fi pierdut azi orice speranta de a putea trasa directia dreptei americane. Dupa mai multe candidaturi ale lui Pat Buchanan la presedentia SUA, soldate cu esec, lupta lor pare a fi pierduta. In conditiile in care pana si dreapta “mainstream” si-a pierdut credibilitatea, dupa doua mandate Bush dezastruoase, este greu de crezut ca mesajul lor poate sa fie percutant pentru americanul de rand. Realitatile actuale ne arata ca americanul e mai mult interesat de solutii economice la lipsurile sale materiale decat de salvarea sufletului ori a moravurilor prin revolutii spirituale. Democratii lui Obama au castigat alegerile prezidentiale cu lozinca ‘Change we Need’, insa dorinta lor nu presupune altceva decat o intarire a societatiii despiritualizate, egalitariste si lipsite de orice sens metafizic. Se pare ca soarta americanului a fost de mult pecetluita, marile corporatii americane nu cunosc distinctii de tip dreapta-stanga, ci doar problematica nascuta de lipsa sau existenta profitului. Atat republicanii cat si democratii au fost inghititi de catre adeptii acestei scheme, caci in democratie o campanie electorala cu impact media este de neconceput fara bani. Paleoconservatorismul propunea altceva, ceva radical de ceea ce ofera societatea actuala, dar foarte firesc daca ne raportam la natura umana. Iar in ziua de azi a promova firescul, naturalul a devenit un act de radicalism politic ...