Traducere: Patrick J. Buchanan - Tovarasul Obama

Daca Barack Obama nu e socialist, atunci sigur este cel mai bun imitator socialist pe care l-am vazut.

Asa cum este prevazut in planul lui de impozitare, cei ale caror salarii intra in primele cinci procente vor plati impozit nu 35, ci 40%, iar ultimele 40 de procente, pe langa faptul ca nu platesc impozit, primesc chiar bani de la stat.

Daca asta nu e redistribitia socialista a averii, atunci ce este ?

Impozitul pe venit in trepte abrupte a fost dintotdeauna arma preferata a stangii pentru instaurarea "egalitatii socialiste". Chiar in "Manifestul paritdului comunist" din 1848, Karl Marx insusi a fost printre primii care revendicau "Impozitul cu puternic caracter progresiv".

Planul de impozitare al lui Obama nu e altceva decat lupta de clasa in stilul Robin Hood: foloseste autoritatea statului pentru a-i jefui pe bogati si a-i rasplati pe cei fideli. Diferenta este ca in Padurea Sherwood s-a plecat de la faptul ca Seriful din Nottingham si compania se imbogateau pe cai neortodoxe.

"Raspandeste bogatia!" il sfatuia Obama pe Joe the Plumber (Joe Instalatorul).

"De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi" spunea si batranul Karl in 1875. Cand Barbara West de la WFTV, Orlando, Florida, l-a confruntat pe Biden cu citatul din Marx, Joe (Biden) s-a retras, balbaindu-se neincrezator.

West: "S-ar putea sa recunoasteti acest citat: 'De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi'. E din Karl Marx. In ce fel Senatorul Obama nu e un marxist cand intentioneaza sa raspandeasca bogatia?"

Biden: "Glumiti? Asta e o gluma?"

Totusi, apararea inversunata a lui Biden ar putea sa fie echivalenta cu replica "Tu, quoque!" ("Si tu!") - acuzatia de ipocrizie devenita in timp faimoasa.

Intr-adevar, cum se explica sprijinul republicanilor care il numesc pe Obama marxist pentru asistenta sociala, Medicare, Medicaid, Foodstamps, ajutorul social si reducerea impozitelor catre stat ? Ce sunt acestea daca nu masuri guvernamentale de transfer al bogatiei catre clasa medie si muncitoare, catre cei lipsiti de mijloace si catre muncitorii saraci?

Inca din august, echipa Bush-Paulson a pus stapanire pe una dintre cele mai mari banci americane, Washinghton Mutual si pe una dintre cele mai mari companii de asigurare, AIG. Tot ei au nationalizat si Fannie and Freddie (doua companii de ipoteci), au pompat miliarde in banci, au salvat General Motors, Ford si Chrysler si au platit zestrea de 29 de miliarde de dolari pentru ca Bear Stearns sa intre intr-un mariaj fortat cu JPMorgan Chase.

Si, atunci cand impozitele federale, statale si locale iau o treime din PIB si guvernul intervine in afaceri cu legi privind salarizarea si orele de munca, dreptul civil, mediul inconjurator, sanatatea si protectia muncii, in ce sistem traim daca nu intr-un amestec social-capitalist?

Se spune ca socialistul Norman Thomas a renuntat sa mai candideze dupa sase campanii dupa ce Partidul Democrat i-a furat toate ideile, transformandu-le in platfromele proprii.

A contramandat Ike "The New Deal"? A dat Richard Nixon peste cap "The Great Society"? Nu. A finantat-o, chiar. A redus Ronald Reagan cheltuielile statului? Nu, a marit chiar cheltuielile pentru aparare. Bill Clinton a micsorat considerabil apararea, dar George Bush II a stabilit noi recorduri in ceea ce priveste cheltuielile prin "No Child Left Behind" si medicamente pentru batrani din cadrul Medicare. Surplusurile s-au evaporat, deficitul s-a intors si datoria nationala aproape ca s-a dublat.

A murit vechea republica, a disparut ea intr-un trecut indepartat? Suntem oare angajati intr-un conflict inceput dinainte sa ne nastem?

In eseul sau din 1938, Garet Garrett spunea:

"Sunt unii care cred ca tin piept unei revolutii care ameninta sa vina. Dar ei privesc in directia gresita. Revolutia e in spatele lor. S-a dus in noaptea crizei, cantand pentru libertate."

Exista totusi o diferenta, nu numai in grad, ci chiar de natura intre a plati somajul muncitorilor fara slujbe si ajutorul social familiilor in nevoie si a confisca venitul platitorilor de taxe care si l-au castigat pe drept pentru a-l da celor care n-au reusit acest lucru.

Acesta este socialismul pe care Winston Churchill il numea "filosofia invidiei si evanghelia lacomiei". Si aceasta este sugestia catre socialism din cuvintele lui Obama care au cauzat oprirea tardiva langa o natiunea care parea sa se miste. Ce a spus Obama in 2001?

A vorbit despre inadecvarea tribunalelor ca institutii sa aduca cu sine "schimbarea redistributiva" in societate, despre "tragedia" miscarii drepturilor civile care pierde din vedere "activitatile politice si organizatorice care pot institui coalitiile puterii prin care este posibila schimbarea redistributiva."

Oamenii normali nu vorbesc asa. Socialistii, da.

Aceasta este expresia ideologiei. Acestea sunt prostiile redistributioniste pe care le auzi de la studentii radicalisti alintati si "profesorii marxisti" pe care Obama spune in biografia sa ca i-a cautat in timpul universitatii. Acesta este limbajul parazitilor sociali precum William Ayers, Bernardine Dohrn si Parintele Pfleger.

Egalitarismul silit atrage dupa sine moartea excelentei. Pentru ca pune stapanire pe recompensele castigate prin excelenta si le preda politicienilor si birocratilor ca acestia sa le distribuie mai departe mediocrilor de ale caror voturi depind. Nu e nevoie sa fii Ayn Rand ca sa observi ca Barack a cules de la asociatii din trecut notiuni utopice care nu au facut altceva decat sa creeze cosmaruri.