Europa intre consumism si Jihad

de Ion Josan

Comunitatile musulmane europene constitue azi cea mai mare minoritate a acestui continent. Imigratia in masa, dinspre fostele colonii spre centrele colonizatoare a condus la o schimbare dramatica a societatilor vest-europene. Comunitati pana mai ieri legate de limba si obiceiuri comune se vedeau in postura de a-si reformula cutumele socio- culturale. Schimbarile pareau inevitabile insa se nastea intrebarea: cine trebuie sa si le asume, cine trebuie sa se adapteze? Minoritatile nou venite, majoritatile europene, ori ambele?

E clar ca fiecare dintre tabere a avut de suferit, iar o comoditate a traiului in comun e cu mult mai greu de conceput azi decat a fost ieri. Europa se afla in fata unei probleme pe care fie nu o prevazuse, fie nu ii daduse atentie. Efortul de integrare a musulmanilor este de ceva timp o problema centrala pe agenda oricarui guvern vest european, dar violentele teroriste savarsite de extremistii islamici in Spania (atentatul de la Madrid) ori din Marea Britanie (atentatorii fiind chiar cetateni britanici) au ridicat mari semne de intrebare legate de eficacitatea lui.

Revoltele din suburbiile franceze, declansate de moartea a doi tineri musulmani au generat numeroase dezbateri intr-o tara care se defineste prin acum celebrul slogan al Revolutiei Franceze: „Liberte, egalite, fraternite”. Cum a fost posibil asa ceva intr-o societate care se mandreste in lume ca fiind una multiculturala si toleranta?

Pentru prima oara, poate, ceva in mecanismul ideologic al democratiilor liberale dadea semne ca scartaie. Societatea perfecta, in care bunastarea si toleranta isi intindeau mana spre a forma parca un paradis terestru, isi arata acum partile intunecate. Problemele identitatii si inadaptarii, ale diferentei si nevoii de intimitate au condus spre conflict, iar sfarsitul istoriei propus de democratia liberala mondializata pare acum inca o utopie ieftina, una din lungul sir de utopii de care lumea nu a dus niciodata lipsa.

Ceea ce caracterizeaza cel mai fidel societeatea vest europeana e ideea de progres, iluzia ca totul este surmontabil, ca omul poate depasi tot si ca avantul sau nu poate sa intalneasca limite. Franele „omului nou” - religia, spiritualitatea si traditia - au fost rand pe rand supuse sistematic deconstructiei, tot ce nu era cuantificabil, palpabil, supus mecanicii era superstitie .

Benjamin R. Barber, autorul cartii Jihad versus McWorld, numea lumea vestica si capitalista “McWorld” si o definea ca fiind un spatiu virtual rezultat din intensificarea tranzactiilor internationale, din brandizare si transformare in comert a tot ce tine de sfera umana.

Intr-o astfel de societatea fericirea colectiva e posibila doar prin acumulare de bunastare materiala, iar totul e redus la productie si consum. Ca angrenajul sa mearga bine e nevoie de eficienta, de mana de lucru si materii prime ieftine. Pentru a-si mentine cresterea economica, Occidentul a recurs la mana de lucru ieftina a fostelor colonii. In special Marea Britanie si Franta au incurajat o emigratie masiva sperand sa intareasca economia prin sporirea capacitatii de productie. Lumea vestica industrializata, reprezentand azi doar un sfert din populatia Globului, a ajuns sa detina peste 85% din bogatia lumii. In mod evident, decalajul dintre Occident si restul lumii este enorm iar pentru multi migratia spre vest a reprezentat singura solutie de a scapa de saracie.

Este greu sa spunem cu exactitate cate milioane de musulmani sunt acum in Europa, insa estimarile vorbesc de o populatie cuprinsa intre 15 si 20 de milioane de oameni.. Asta insemnand intre 3 si 4 % din populatia totala. Franta are cea mai mare proportie de populatie musulmanam intre 7 si 10 % din populatia totala, fiind urmata de Olanda, Germania, Danemarca, Suedia, Marea Britanie si Italia. Avand in vedere imigratia continua si rata mare de fertilitate a familiilor musulmane, se estimeaza ca pana in anul 2025 populatia musulmana se va dubla.

Dorinta de a duce o viata mai buna a fost cauza pentru care multi musulmani au ajuns sa traiasca in Europa, insa in scurt timp a devenit clar faptul ca stilul lor de viata si obiceiurile societatii seculare vest europene erau antagonice. Viziunea total diferita asupra lumii a cladit o bariera greu de strapuns intre comunitatile musulmane si populatia europeana. Ideea conform careia atractivitatea Europei pentru imigranti ar constitui-o principiile sale de libertate si toleranta se dovedeste acum a fi falsa, caci nu modelul social contractualist a fost cel care i-a atras pe imigranti, ci dorinta de castig material.

Petru multi pare greu de inteles de ce imigrantii musulmani nu au renuntat la obiceiurile din tarile de bastina, de ce nu s-au lepadat de o traditie ce in viziunea vesticilor insemna opresiune si dispret pentru libertatea de expresie si toleranta. Insa petru o buna parte a musulmanilor noi sositi valorile societatii adoptive au fost percepute in scurt timp ca fiind nocive pentru ei si familiile lor.

Valorile europei vestice sunt strans legate de succesele sale economice si tehnologice, dar cultura sa este tot mai des obiectul unor dezbateri aprinse si temperamentale. Ratele mari ale criminalitatii, ale divorturilor si ale familiilor dezorganizate, nivelul ridicat al comportamentelor anti-sociale au dat nastere unor ingrijorari tot mai profunde. Marea Britanie, spre exemplu, este pe primul loc pe plan european in ceea ce priveste delicventa juvenila, alcoolism la varste fragede, sarcini nedorite la varste adolescentine si consum de narcotice inca de pe bancile scolilor. Imaginea societatilor occidentale pare sa fie azi foarte des asociata cu aceste probleme si cu o deziluzie si apatie care pune tot mai puternic stapanire pe o populatie ce si-a pierdut, parca, incredrea in propriul ei destin.

Islamul radical se foloseste azi de aceasta imagine deplorabila a Vestului spre a-si afirma justetea si legitimitatea intentiilor. Decadenta vestului, lipsa moralei si a credintei in Divinitate sunt principalele acuze aduse pe buna dreptate Europei, insa felul in care acest set de boli - devenite congenitale - este combatut nu ar face altceva decat sa agraveze starea de sanatate precara a tarilor europene. In fata radicalilor islamici, Europa este mai vulnerabila ca oricand, caci lipsa coeziunii sociale si deznadejdea in viitor ori efectul halucinogen al prosperitatii materiale l-au transformat pe european intr-un individ inconstient, rupt de realitate.

Europa de vest a devenit - ca o consecinta a unor factori politici, ideologici, demografici si istorici - gazda pentru copiii imigrantilor musulmani, copii ce sunt cetateni europeni doar formal. Caci in esenta, cultural vorbind, ei se simt prea putin legati de societatlie adoptive care nu au reusit decat sa-i deziluzioneze profund. Dizidenta sociala, refuzul de integrare si dorinta de impunere a propriilor viziuni intr-o societate ce i-a adoptat fara prea mari ezitari confera situatiei actuale o gravitate sporita. Ideea jihadului impotriva necredinciosilor pare sa castige constant teren in inimile si mintile tinerilor musulmani in cautare de rost.

Problema radicalismului este azi extrem de grava, iar solutiile sunt departe de a fi intrezarite. Ideologia corectitudinii politice a facut ca abordariele frontale sa fie excluse din maniera de raportare la exponentii radicalismului venit din partea minoritarilor. Vreme de decenii, vestul Europei a practicat o dubla masura in ceea ce priveste condamnarea comportamentului extremist. In timp ce se condamna orice opinie a europenilor care punea accentul pe etnie, societate organica, identitate bio-culturala ori pe identitatea istorica crestina a spatiului european, practica o toleranta greu de inteles in raport cu propaganda radicalilor islamici ce indemnau la jihad pe toti musulmanii europeni.

In timp ce identitatile europenilor s-au erodat profund in timp, minoritatile islamice diverse totusi cultural ori etnic au gasit un sens comun in ideea de jihad, in interpretarea ei data de radicalii islamici (in marea lor majoritate exponenti ai noii viziuni wahabbite ce isi doreste hegemonia ideatica in tot spatiul musulman traditional). Acest extremism religios nu pare totusi caracteristic islamului traditional care vreme de secole a fost parte integranta din multe regiuni europene (sa privim islamul sufit din Albania ori formele tolerante ale sunismului din Bosnia Hertzegovina) ci se aseamana mai mult cu o interpretare modernista, ducand cu gandul la ideologia marxista proponenta a revolutiei mondiale a celor exploatati impotriva exploatatorilor. In aceeasi maniera maniheista, radicalii islamici propun o lupta mondiala impotriva necredinciosilor, jihadul (subliniez, in interpretarea data de radicalii wahabbiti) primind calitatea de metanarativa.

Pretentiile universaliste, de revolutie totala impotriva necredinciosilor au transformat radicalismul islamic intr-o problema globala. Precum marxismul ori neo-liberalismul, islamul doreste sa inglobeze in cadrul sau omenirea in totalitate, iar metodologia de lucru este revolutia, schimbarea profunda a paradigmelor actuale prin forta.

Angajamentul radicalului islamic este total, si tocmai din aceasta cauza greu de inteles pentru occidentalul care azi nu mai percepe deloc ideea de sacrificu. Natura hedonista a societatii occidentale a indus omului modern viziunea conform careia fericirea trece exclusiv prin stomac si ca nu exista cauze nobile pentru care sa mai merita sa lupti.

Somnolenta vestului a agravat situatia prin lipsa de reactie, insa in conditiile actualei crize economice mondiale bunastarea europeanului e pusa in mare pericol. Confortul si comoditatea unui trai simplu sunt pe cale de disparitie iar problemele mult timp trecute cu vederea ii vor lovi puternic in fata pe cei care pana acum le-au ignorat. In conditiile in care rata somajului e in cotinua crestere datorita falimentului multor intreprinderi economice e greu de imaginat cum va face rost UE de fonduri pentru integrarea minoritatii islamice care sufera de somaj inca cu mult dinaintea crizei. Este bine cunoscut pericolul dezvolatrii radicalismului in perioade de criza iar in unele tari conflictele se vor transforma probabil in adevarate razboaie civile.

Europa se afla in fata a doua pericole majore, ambele interne si la fel de periculoase. Inteligenta cu care va sti sa le rezolve vor determina viitorul european care in acest moment nu pare deloc unul de invidiat.

Utopiile consumismului si corectitudinii politice au fost multi ani ideile de baze ale constructiei comunitatii europene, idei subminate de radicalismul islamic care acum a devenit o problema interna europeana, iar nu una externa. Cele doua forte aflate acum in conflict, vor sa ne lase impresia ca la mijloc e vorba de un conflict intre doua civilizatii, cea europeana si cea islamica, insa adevarata natura a problemei e una de esenta ideologica. Europa nu poate fi definita doar din perspectiva statului secular si a liberalismului, iar in acelasi timp civilizatia musulmana nu trebuie definita reductionist prin trimitere la formele sale radicale. Aceste doua tabere sunt pana la urma semnul indepartarii a doua societati distincte de niste traditii vechi de sute de ani pe care sunt pe cale de a le piarde in tumultul modernitatii.