Oameni și rachete

de Lucian Vasile

Intrând de curând pe blogul unei amice care a plecat să studieze în afară, am fost foarte surprins să o văd cum declară că nu mai simte dor pentru România și ce lapte și miere este acolo unde e ea, mai ales că o știam un pic mai naționalistă de felul ei. S-a tot scris și s-a tot discutat pe această temă, de ”unde e mai bine: aici sau acolo”, dar mereu gustul care ne rămâne sau care ne este inoculat este acela conform căruia ”acolo” poate fi scris cu majusculă, în timp ce ”aici” merită maxim o notă de subsol.

Problema de a alege între a rămâne în țară și a te stabili peste hotare nu este una nouă. La începutul secolului XIX, în Principate abia dacă erau, în total, câteva sute de clădiri de piatră, străzile erau în cel mai bun caz pavate cu butuci de lemn, iar igiena era într-un stadiu deplorabil. Și totuși, Gheorghe Asachi și Gheorghe Lazăr , cu toate că au studiat la Viena câțiva ani, s-au întors în țară, încercând să facă ceva pentru dezvoltarea ei. La fel au făcut și pașoptiștii și tinerii lui Eminescu, aceia care la Paris învățau cravatei cum să-i facă nod și chiar și generația interbelică a ales, în general, același lucru: traiul în România. Revenind la zilele noastre, discuția este și mai dificilă. În Basarabia (ca să nu mai vorbim de cazul transnistrean) tinerii sunt intimidați, închiși abuziv, bătuți și chiar omorâți. Dincoace de Prut, nu există aceste limitări ale libertății sau punerea în pericolul a vieții sau alte obstacole de acest gen. Și totuși, tinerii basarabeni, în general, rămân în Basarabia, în timp ce tinerii români din România aleg să plece în Vest. Știu, argumentul suprem este cel al posibilității de realizare profesională și materială sau cel al unui trai liniștit într-o societate mai civilizată, ș.a.m.d. Dacă te uiți în jos, la cardul ținut în mână, la ușa deschisă a mașinii personale sau a pragului laboratorului de cercetare în care lucrezi (și care este unic în lume), răspunsul favorabil este de partea celor care rămân peste hotare. Dar dacă ridici capul, spre cer, spre Dumnezeu, spre tot ce e acolo sus, răspunsul este altul. Iar pentru un român lucrul ăsta n-are cum să fie învățat altundeva decât în România. Țin minte și acuma uimirea combinată cu spaimă a unui belgian care mă întreba în muzeul ASTRA de la Sibiu ce este acea chestie de lemn, cu 4 roți și care este trasă de cal. Acel cal de la căruță, când merge liniștit cu capul în jos, este mânat de căruțaș acolo unde este pus, și primește apoi fân și iarbă pentru acest lucru. Dar când ridică în sus capul său, nechează și vrea să se elibereze. Așa se întâmplă și cu tinerii de azi, depinde doar cât de mult vor ei să-și ridice capul.

În plus, făcând o scurtă paranteză dintr-o perspectivă mai rațională, cât de acceptabilă este această poziție de filantropi care realizează numeroase acte de danie, deoarece asta ajung să fie cetățenii români contribuabili. O parte din banii dați statului se duc în educație, cu rolul de a îi forma pe tinerii care sunt generația de mâine a societății. Este un fapt al reîmprospătării comunității, al națiunii mai corect spus. Ori în momentul în care generația de mâine alege să se stabilească în alte țări, atunci toată investiția făcută de statul român timp de 12 ani se transformă într-o banală donație. Este oare corect? Nu ar fi mai potrivit ca în cazul în care tânărul rămâne peste hotare, acesta să fie nevoit să plătească banii investiți în el?

Mi-aduc aminte și de o predică a unui preot care spunea că ritul de înhumație la noi nu este unul întâmplător. Înaintașii noștrii ajung în pământ și se amestecă cu solul, iar apoi din acel sol ies fructele și legumele pe care noi le mâncăm și practic, ceva din moșii și strămoșii noștrii ajunge înapoi în noi. Este un lanț, o continuitate care își are rolul său. Când acest șir se rupe, apare o serie de necazuri. Pentru că dacă elitele, tinerii capabili, inteligenți, înzestrați cu niște capacități pleacă definitiv din țară, situația nu prea are cum să se amelioreze în România. Iar dacă celor care pleacă le va fi bine din anumite puncte de vedere, dificultățile se vor răsfrânge mai ales nu asupra celor care rămân, ci asupra celor care se vor naște aici și vor avea acele capacități intelectuale să facă ceva, să schimbe, să îmbunătățească, să se manifeste, dar nu vor avea cadrul necesar în societate. Și acest lucru se va întâmpla deoarece cei de dinainte au preferat să-și menajeze umărul propriu decât să și-l pună la muncă pentru o comunitate întreagă.

Într-adevăr, când ești într-o barcă ce dă semne că ia apă, cel mai simplu și mai bine pentru tine este să sari din ea și să te salvezi. Cât despre ceilalți, fiecare cum poate. Nu spun că a pleca pentru o vreme în afară este un lucru rău, dimpotrivă, studiile făcute în Vest pot fi de bun augur, atâta vreme cât ele sunt fructificate unde trebuie, adică în țara de origine. De asemenea, nu spun că niciun român nu trebuie să se mai stabilească peste hotare, dar în momentul în care de la câteva cazuri se ajunge la un trend general, atunci este o problemă. Patria în care te naști și crești nu este un soi de rachetă ajutătoare care se desprinde la un moment dat după ce te-a propulsat acolo sus. Țara este însăși pământul de pe care decolezi și pe care te întorci după sejururi în depărtări mai mult sau mai puțin ospitaliere.

Întreg discursul acesta nu este unul dramatic, patetic sau ultranaționalist. România nu este nici cea mai cu moț țară, dar nici cea mai ”bananieră”. România nu trebuie să fie un soi de pom fructifer pentru țările dezvoltate. Romania trebuie să fie o țară cu o dezvoltare firească în specificul ei. Dar acest lucru nu se poate realiza numai cu studii de fezabilitate, proiecte sau rugăciuni, căci Dumnezeu dă, dar nu bagă și în sac. Pe lângă toate acestea, mai trebuie și voință, efort și, mai ales, oameni.


14 comentarii:

George spunea...

Imi place mult articolul, o singura observatie: si tinerii basarabeni emigreaza in masa.
Ei sunt romani si cam fac ce fac romanii. Asta implica si asezarea in locuri mai caldute din vest (sau la ei, chiar si din est).

Lucian Vasile spunea...

Având în vedere regimul draconic de acolo, tind să-i înțeleg. Dar dincoace de Prut situația existentă nu prea lasă loc de scuze.

Ioan@ spunea...

Nu pot fi de acord cu tine luci pentru ca impresia cititorului dupa ce citeste acest articol este "nenorocitii aia care pleaca! niste lasi! fug k lasii in loc sa stea aici sa lupte in tara lor!". Eu asta am simtit k reiese din articol, si nu e deloc asa. Vrei sa stau sa lupt? Eu lupt, dar as lupta cu morile de vant. Da as ajuta aceasta tara din tot sufletul, dar nu se lasa ajutata. Oamenii au mentalitatea lor incuiata, numai cum stiu/au auzit/au invatat ei este bine, nu suporta sa fie contrazisi si nu asculta argumentele celuilalt, combatandu-le cu niste exemple tot din auzite. Ei asteapta. Asteapta sa li se dea. Sa faca statul aia si ailalta, la televizor sa se faca emisiuni despre cum sa faci un contract de lumina sau mai stiu io ce. Asta mi-a zis un vanzator. Pai de ce sa te dadaceasca statul? Pune mana si informeaza-te singur! Lumea nu e dispusa sa faca efortul necesar. Lumea asteapta si critica. E usor sa dai din gura. Am plecat pentru ca am considerat ca pot face ceva bun pentru omenire, nu doar pentru romani. Daca eu pot sa contribui cu ceva mai mult decat as fi putut stand aici unde nu am cu ce lucra(si de multe ori nici cu cine) atunci voi alege exilul. Din tot sufletul ma intorc, dar numai in momentul in care voi vedea ca romanii isi deschid mintea si sunt in stare sa faca si altceva in afara de a se vaita.

Anonim spunea...

De acord cu multe din ideile expuse in articol in afara de o singura chestie.
Nu mi-e foarte clar la ce referi cand spui ca statul a investit in tineri si ca acestia, odata plecati afara definitiv, ar trebui sa plateasca inapoi.
Ce a investit statul( ma refer la perioada de dupa revolutie) in tineri ?! Poate ma insel dar eu zic: un mare NIMIC! Nimic ce a nu a fost platit inapoi inzecit de catre parintii platitori de impozite, asigurari medicale si alte accize!

Radu Iliescu spunea...

Faza amuzanta e ca ideea "platitului" a lansat-o la un moment dat taica Ilici, izbavitorul nomenklaturistilor si obladuitorul securistilor. IO zic sa fim sobri...

Eikasia spunea...

Idiosincraziile astea ar putea face un neinitiat sa lacrimeze. Daca s-ar fi pus o bara mare de negatie peste "Întreg discursul acesta nu este unul dramatic, patetic sau ultranaționalist. România nu este nici cea mai cu moț țară, dar nici cea mai ”bananieră”." poate ca ar fi fost aberatia cu cel mai mult miez/talc din tot discursul asta demn de stefan cel mare si sfant. In timp ce lecturezi indemnul la legarea de glie, parca se aud carduri de heruvimi si serafimi cantand "Romania nu este a mea, este a urmasilor, urmasilor...". Sa ramanem in tara in care pseudoelitistii o ard ca evola si guenon pe bloguri "metapolitice de dreapta" (gen Thule-Gesellschaft) , la marsuri pentru normalitate, pentru maresal, pentru covrigi in cozile cainilor?! Sa dam cezarului ce-i al cezarului, dar nimic mai mult.
Daca statul ne-ar plati studiile in strainatate, atunci ar fi valida teoria cu rambursatul banilor. In momentul in care nu primesti nici un ban pentru studiile universitare (cei care aleg sa invete aici au burse si sunt scutiti de taxele de scolarizare), statul nu mai are nici un drept asupra ta.
In conditiile in care universitatea iti da mare parte din bani, parintii se chinuie sa plateasca ce mai ramane iar tu esti dator timp de 10 ani, cum iti permiti sa lansezi o asemenea bomba fasaita cu datul banilor inapoi?!
Mie mi-ar fi rusine sa ma gandesc la o asemenea solutie, dar sa o mai si fac publica...
p.s. : Toti suntem buni teoreticieni.

Anonim spunea...

in momentul in care ti se cere spaga pt. locul in magistratura, si ti se mai si replica "hai fa, ca iti scoti tu banii din ciubucele ulterioare"...
fa? ciubuce? magistrat???
prefer sa frec bude intr-o tara in care mi se vorbeste respectuos, decat sa fiu magistrat cu ciubuce si "fa" in romania.
chestie de gust.
iar statul roman sa faca bine sa isi pazeasca banii, absolventii si creierele, nu sa le vorbeasca (si nu oricine, ci un ministru de justitie) cu "fa", sa cerseasca spaga si sa insinueze ca magistratii trebuie sa primeasca ciubuc.
nu, nici eu nu simt ca as mai vrea vreodata sa ma intorc acolo - in acest caz, acolo e cu litera mica.
iar studentii care studiaza aici, cu bani greu munciti de parintii lor si de ei, nu se vor intoarce NICIODATA acasa.
pentru ca aici sunt tratati ca oameni, nu ca animale domestice bune de jumulit.
tara mea de bastina nu m-a propulsat nicaieri, ci dimpotriva, m-a injosit si m-a facut sa simt ca nu ii apartin.
o alta tara m-a adoptat, mi-a vorbit cu "dumneavoastra" si mi-a dat posibilitatea sa fac ceva.
apoi mi-a multumit.
simplu: politete, respect, umanitate, corectitudine.
eu nu fac un sejur in aceasta tara, ci aici traiesc si aici imi este acel "acasa" refuzat de romania.
nu m-as intoarce in ro nici daca mi s-ar oferi de 10 ori mai multi bani decat castig aici.
pentru ca nu am plecat din cauza banilor.
si asa ca mine sunt zeci, sute, mii, zeci de mii.
de asta nu se intorc si nu se vor intoarce nici la pensie.
da, poate pe undeva exista parerea de rau, dar nu ca am plecat, ci ca ne-am nascut intr-un loc gresit si am pierdut ani buni din viata.

Eikasia spunea...

Exact! Anonim a punctat bine.
Uite-aşa scriem articole pline de pathos şi neţărmuită înţelepciune, teoretizăm ca naţionaliştii adevăraţi, însă vorbim de dragul de a abera...

IMPERIUM spunea...

Eikasia si Anonimul:
Bun, in ceea ce priveste constatarile voastre, aveti dreptate.Dar ce-ati facut voi(si apropiatii vostri) ca sa schimbati lucrurile in bine? Presupun ca nu ati facut nimic.
Pai, atunci, nu mai aveti dreptul sa acuzati, sa comentati si sa va lamentati. Mai bine taceti si vedeti-va de viata voastra, afara.

Eikasia spunea...

În acelaşi registru, Imperium: ce ai făcut tu pentru a schimba lucrurile în bine?Sub soare au existat destui lătrăi cu soluţii şi articole.
Dai sfaturi celorlaţi? Pot şi eu să fiu negustor de înţelepciune şi să coordonez: x să stea în ţară, y să meargă la sapă, z să zboare cu racheta.
Nuanţa pe care nu o vedeţi voi, în daltonismul vostru naţionalist, este aceea că ar trebui să nu vă băgaţi nasul în treburile care vă depăşesc.
Este la mintea cocoşului că autorul articolului o arde idealist şi n-are habar ce aberează.
În al doilea rând, comentariul tău s-ar traduce astfel: scriem despre voi, vă negociem de parcă aţi fi nişte boabe de fasole, avem nevoie de voi, dar în momentul în care veniţi cu pretenţii sau comentaţi, sunteţi nişte golani modernişti şi trădători de ţară. :))
3, Bănuiesc că te mănâncă degetele să arunci cu rahat în Eugen Ionesco/u, nu-i aşa? Trădătorul absurdului!
4, Sunt prea multe lucruri pe care cei ca noi/apropiaţii noştri le-au făcut pentru ţară. Şi ăsta le este respectul cuvenit- să fie aruncaţi în lada cu păpuşi stricate
5, Da, noi ne vedem de viaţa noastră, afară şi voi de a voastră, înauntru. Cu mentalităţi ca ale voastre, românii or să devină un popor de semidocţi, dar naţionalişti. Proşti, dar cu coada sus.

Nu aşa convingeţi tinerii să se întoarcă. Nu prin a-i forţa. Nici prin a-i blama. Aşa doar îi îndepărtaţi. Ergo, dragă Imperium mai mult faci rău ţării tale, decât bine. Ne veţi pupa picioarele ca să ne întoarcem şi să vă ridicăm din genunchi. Până atunci mai scrieţi vreo 3 Mioriţe...


p.s.: doar noi avem dreptul să acuzăm , pentru că despre noi vorbeşte articolul ăsta. dacă vorbea despre barbut, atunci just, n-am dreptul să ne lamentăm.

al-baidaq spunea...

Eikasia, nu-l cunosc personal pe autorul articolului, dar tind sa cred ca atunci cand spune Romania, se refera la mult mai mult decat la stat. Statul iti poate cere orice datorie, dar fata de el, probabil ca nu ai nici una; ai una fata de acel adevar imuabil din miezul fiintei, fata de faptul ca o sageata cu doua varfuri te conecteaza cu un topos, care are o anumita ''melodie'', atat cu note placute, cat si cu note care agaseaza. Dar exista o legare de glie si o ''legatura cu glia''. Cand cea de-a doua se pierde, dispare orice speranta de recuperare a singurelor note placute care pot fi cantate, natural, la perfectie.

Nu absurdul din Romania l-a facut pe E.I. sa scrie ''Scaunele''. Poate ma insel, dar instrainarea profunda imi pare a duce la un subiectivism care nici nu tinde catre obiectivitate, nici nu contrabalanseaza corect, dar se autoalimenteaza. Repet ideea insa, fiindca se pare ca trebuie, instrainarea reala nu are nici o legatura cu depasirea granitelor, dupa cum nu inseamna neaparat, ca a utiliza (in cea mai pur-tehnologica acceptiune) cuvinte ale limbii romane marcheaza o pastrare a legaturii cu Sensul. Nu de ''procesul'' intentat de cei din tara au a se teme cei din afara. Nici cat negru sub unghie sau cat nod in papura. Ci de acel proces interior care condamna pe cel care refuza sa-si identifice si sa-si recunoasca realitatea, la o anxietate cu atat mai mare , cu cat mai mult este ''indesata'' la subsol.

La urma urmei, e vina tuturor romanilor din epoca, ramasi sau calatoriti, ca statul actual este reprezentat de inteligente mediocre si de caractere subterane. Dar oare orgoliul e doar la cel care sta protapit in doua picioare cand nu are vesminte pe el sau si la cel care spune ''nu, domn'e, eu nu mai vin aici, sa mi se vorbeasca de sus si sa fiu imbrancit, cand eu sunt ...Eu''.

p.s.: Oare ''Rinocerii'' > 'Miorita''?

Lanternativa spunea...

Si eu sunt plecat de ani buni din tara. O inteleg foarte bine pe Anonima (?) [24 noiembrie 2009 14:11] si aproape deloc pe autorul articolului. Care, cu tot respectul, mi se pare ca incurca lucrurile intr-un mod...hazliu.

"Dacă te uiți în jos, la cardul ținut în mână, la ușa deschisă a mașinii personale sau a pragului laboratorului de cercetare în care lucrezi (și care este unic în lume), răspunsul favorabil este de partea celor care rămân peste hotare. Dar dacă ridici capul, spre cer, spre Dumnezeu, spre tot ce e acolo sus, răspunsul este altul."

Avand in vedere modul in care autorul intelege lucrurile, nici nu este de mirare ca arboreaza atitudinea respectiva fata de cei care au plecat - dintr-un motiv sau altul. Capul pot sa mi-l ridic si din Occident spre Dumnezeu, iar cardul pot sa-l tin foarte bine in mana si in RO. Asta nu inseamna insa ca nu am inteles "aluzia". In fine...reciproca s-ar putea sa nu fie la fel de valabila.

Am sa dau doar un singur exemplu din experienta mea personala: momentan lucrez la un Institut de cercetare din Finlanda la care este afiliata si Nokia. Unul din cei mai importanti directori de la Nokia - foarte bogat de altfel - vine la Institut pe bicicleta. Nici unul dintre din conducerea Institutului nu are masina de lux, majoritatea folosind masini ieftine, biciclete sau role.

Doar atat am avut de spus. Ramane pentru altii sa faca legaturi / comparatii si sa traga concluzii.

Multumesc.

@ Imperium:

Presupunerea ta este total neintemeiata. In plus, sa stii ca noi chiar ne vedem de treaba aici, afara. Pentru ca altfel nu se poate. Dar uitandu-ma din afara inlauntru, la situatia din RO dupa mai bine de 20 de ani, nu as putea spune chiar acelasi lucru...

Lanternativa spunea...

P.S. Imperium @ Vasile:

Ce am facut totusi pentru tara? Uite: http://analecta-classica.blogspot.com/

Probabil ca veti izbucni in ras vazand acest lucru. In tara nu stiu (rog a fi corectat de gresesc) ca vreo facultate sa faciliteze accesul gratuit la toate marele baze de date on-line (Muse, Brepols, JSTOR, SAGE etc.), asa cum orice Universitate din Occident o face. Eu avand acces, am facut acest blog unde postez chestiuni in majoritate inaccesibile celor din RO (+ lucrari pe care le-am scanat eu insumi). Dar probabil ca e mai important sa stii ce e aia o caruta decat sa studiezi cum trebuie... Nu as fi vrut sa postez acest lucru - si imi cer scuze fata de Horea - insa ma exaspereaza ca in 2010 in RO inca se mai gandeste in acest mod! Astept sa mai spuneti ca aceste DB sunt, de fapt, de la diavol :)

IMPERIUM spunea...

@ Lanternativa:
Unde dai si unde crapa...eu nu m-am referit la toti sau la majoritatea tinerilor romani, ci punctual la persoanele mentionate in comentariul meu anterior.Persoane vrednice de toata stima, harnice, inteligente, etc. , cu siguranta deplin realizate afara.Dar, cu tot respectul, nu cred ca au dreptul sa acuze/sa se lamenteze, daca nu au incercat sa schimbe lucrurile in bine, aici. Daca au incercat, le cer inca o data scuze, mentionand ca nu mie(sau altuia) trebuie sa dea socoteala, ci propriei constiinte. Asa ar fi corect.Eikasia si anonimul au criticat acerb starea de lucruri din tara, dar au uitat sa mentioneze ce au facut ei in mod concret ca sa schimbe situatia.
P.S.: Lanternativa, am accesat analecta-classica.blogspot.com/ si mi se pare o initiativa merituoasa, nu ridicola sau diavoleasca.Dar, repet, eu nu generalizez, deci nu erai catusi de putin vizat.
Salutari si noroc in viata !